Clopotul reîntregirii

Stefan Hrusca - Clopotul reintregirii


Clopotul reîntregirii

1. Bat clopote cântând reîntregirea
Şi sufletul ia foc în clopotari
Întâi Decembrie ne e Unirea
Şi strălucirea României Mari
Mihai Viteazul intră-n catedrală
Şi are harta Daciei în mâini
Într-însul Burebista se răscoală
Şi-apoi pe vatra lui se nasc români

R: Cât flamura roş-galbenă-albastră
Ne este prag şi steag şi ideal
Veniţi români, veniţi la Mecca noastră
Veniţi la Alba Iulia-n Ardeal

2. Şi iar începe clopotul să bată
Şi sângerează sutele de ani
În osul naţiei se-aude-o roată
Muşcând din Horea, Cloşca şi Crişan
Şi iar la Alba Iulia ni-i flancul
Pe care ardem şi neatem toţi
Când dinspre Apuseni răsare Iancu
Ca un Iisus Cristos cu chip de moţ

3. Dar e un an care nicicând nu trece
Un an pe care-n veci îl vom dori
O mie nouă sute optsprezece
Al nostru an de fiecare zi
Ne fie el de-a pururea an noul
În luptă cu problemele de azi
Cântăm din Alba Iulia eroul
Pe reîntregitorul cel viteaz


Versuri: Adrian Paunescu

Pseudofabula

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Sub un nu ştiu care pat

Mititel cât un cercel
Stă pitit un şoricel
Tremurând bietul de el
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Nici prea mare dar nici mică
Stă pitită o pisică
Tremurând şi ea de frică
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Terminând de ros un os
Şade-un câine zdrenţuros
Tremurând şi el fricos
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Fără vreun dinte ros
Şade-un lup foarte nervos
Tremurând şi el vârtos
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Cu piedica puştii trasă
Şade o vânătoreasă
Tremurând cu tot cu casă
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Mititel cât un cercel
Stă pitit un şorïcel…

Om bun

Om bun deschide-ne poarta
Da-ne o coaja si nu ne goni
Si-n schimb iti vom alunga tristetea
Cu vesele cantece si ghidusii.

Venim de departe si mergem departe
Tocmai in zare sus la castel
Ne-am oprit aici, pe drum ne-a prins noaptea,
Da adapost unor bieti menestreli.

La castel, maine va fi sarbatoare,
Printesa-mplineste ani douazeci.
Vom bea mult vin, vom goli tavi cu mancare
Ce va fi acolo, sa tot petreci!

Noi vom canta noaptea intreaga
Oaspetii veseli vor dantui
Si-n toiul petrecerii, pret de o clipa
Om bun si la tine ne vom gandi.

Deschide-ne poarta si da-ne o coaja
Ai mila de niste bieti menestreli
Vesnic pe drum, asta ni-i soarta,
Vesnïc pe drum, cautand un castel.